Pe zi ce trece ajung din ce in ce mai des la intrebarea: Oare ne pasa de persoana de langa noi? De la comportamentul fiecaruia pe strada si pana la interactiunea pe care involuntar o ai cu anumite persoane ajunge sa trezeasca in mintea fiecaruia aceasta
intrebare.
Ma uit in jur si vad cum fiecare incearca sa faca totul pentru sine si nu se mai gandeste nici macar o clipa la cel de langa el, daca ii este rau, daca il deranjeaza cefzva sau ca actiunile noastre pot dauna la prea multa lume...
Inevitabil zilnic vedem in autobuzele din fiecare oras exemple de ura
reciproca sinu numai. Nu contest faptul ca sunt si persoane in varsta care exagereaza... dar ma uit la comportamentul tinerilor fata de persoane de aceiasi varsta...
Se zbat sa arate ca sunt mai puternici, ca au cine stie ce realizari si ascult din spatele autobuzului ce vorbesc doua tipe sau tipi pe la mijloc... in ce cluburi au mai fost in ultimul timp sau ce haine de firma si-au mai cumparat...
Nu stiu de ce, dar mi se pare ca incet-incet ajungem sa copiem animalele, cel care e cel mai puternic castiga... Imi place sa cred totusi ca sunt o specie mult mai evoluata si putem sa ne afirmam prin puterea mintii nu a bratului...
De ce ne este greu sa ne gandim macar pentru cateva clipe si la altcineva? De ce noi intotdeauna trebuie sa fim mai presus decat orice si oricine? Cat de disperati am fi daca am aveam nevoie de ajutorul altora si ne-ar trata la fel cum ii tratam noi? Nu cred ca am mai fi la fel de fericiti si mandri...
Nu cred ca putem supravietuii singuri, comunitatea ne reprezinta ca specie... insa din pacate ne batem joc de ea...
1 comentarii:
Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire
Anonim spunea...
cand ai donat ultima data sange?
eu n-am mai donat de ceva vreme. de teama de a nu contacta vreo boala, si pentru ca nu am avut timp, chiar daca stau relativ aproape de spital.
"tinerii" de astazi fac parte din alte generatie. nu stiu ce inseamna sa nu ai ce pune pe masa sau ce inseamna sa iti fie foame si sa nu ai ce manca. poate nu s-ar mai comporta astazi asa.
in autobuz nu as ceda locul batranilor inconstienti care la 37 de grade celsius au iesit la cumparaturi cand eu am stat 8 ore la lucru si nu mai stiu de capul meu. uite un model de ura nedreptatit poate din punctul unora de vedere. dar daca i-as da locul meu si in urmatoarea secunda as fi lesinat care mi-ar fi dat mie locul.
eu cred ca acei tineri care nu lucreaza si care merg la primul curs din zi, deci nu sunt obositi, cand eu ies de la lucru si care-ti rad in fata si alearga spre locurile libere nu constientizeaza ca le va veni si lor timpul sa fie prea obositi sa alerge pentru 25 de minute de stat pe scaun pana acasa.
totul tine de educatia primita si de autoeducatie si de ceea ce vrem sa fim in viata.
celor care intind o mana de ajutor le doresc sa o mai poata face, iar celor care n-au facut-o sa incerce.
in trecut eram cunoscuti pentru generozitate si ospitalitate, acum...
28 noiembrie 2007 la 12:56