"Am fost la o petrecere si mi-am adus aminte ceea ce mi-ai spus:
**SA NU BEAU ALCOOL**
Mi-ai cerut sa nu beau, avand in vedere ca trebuie sa conduc masina, si atunci am baut un Sprite.
**SA NU BEAU ALCOOL**
Mi-ai cerut sa nu beau, avand in vedere ca trebuie sa conduc masina, si atunci am baut un Sprite.
Am fost foarte mandra de mine, ca am ascultat, cand cu drag mi-ai sugerat sa nu beau daca trebuie sa conduc, total contrar de ceea ce-mi spuneau prietenii...
Am facut o alegere sanatoasa si sfatul tau a fost corect. Cand s-a terminat petrecerea, oamenii au plecat, conducand fara a fi in conditia de a face acest lucru. Eu am luat masina mea, cu siguranta ca sunt in forma. Nu puteam sa-mi imaginez, mama, ca ma astepta...ceva...neasteptat!
Acum sunt aici, intinsa pe asfalt si aud un politist care zice: "baiatul care a provocat accidentul era beat".
Mama, vocea lui mi se pare atat de indepartata... Sangele meu e intins peste tot, si incerc din toate puterile mele sa nu plang. Aud medicii care spun:
**"Aceasta fata nu va supravietui."**
Sunt sigura ca baiatul care conducea cealalta masina nici macar nu-si putea imagina...in timp ce mergea cu viteza maxima... Pana la urma el a decis sa bea si eu acum trebuie sa mor...
De ce oamenii fac toate acestea, mama? Stiind foarte bine ca pot distruge alte vieti? Durerea o simt ca pe un milion de pumnale care-mi sunt infipte toate odata. Spune-i surorii mele sa nu se sperie, spune-i tatalui sa fie tare. Cineva trebuia sa-i spuna acelui baiat ca nu poate conduce masina
dupa ce a baut. Poate daca ai lui i-ar fi spus toate astea, eu acum n-as fi murit...
Respiratia mea incepe sa fie din ce in ce mai slaba, si incepe sa-mi fie frica.
Acestea sunt ultimele mele momente, si ma simt asa de...disperata... Mi-ar fi placut sa pot sa te imbratisez, mama, in timp ce sunt intinsa aici pe asfalt, murind. Mi-ar placea sa-ti spun ca te iubesc. pentru asta...
Te iubesc, si... adio..."
Aceste cuvinte au fost scrise de o jurnalista prezenta la accident. Fata inainte de a muri, a soptit aceste cuvinte, iar jurnalista le-a scris socata...
Un adevar crud, un articol mai mult decat necrutator, dar foarte multi dintre noi nu se gandesc la ce repercursiuni poate avea inconstienta noastra... Traim intr-o lume in plina expasiune si avem parte de masini si tehnologie puternica, inca de la varsta adolescentei, dar sincer nu cred ca suntem pregatiti sa o stapanim si sa o utilizam corespunzator...
Indubitabil avem in mana nu numai viata si viitorul nostru, dar si a celorlalti care se afla in jurul nostru... dar oare ne gandim vreodata in ansamblu la lucrurile astea? Sincer sa fiu eu nu m-am gandit pana nu am simtit pe pielea mea cat de scurta este viata...
Puneam intr-un articol precedent o intrebare: "Voua de ce va este mai mult frica de inceput sau de sfarsit?"... dar acum daca stam sa ne gandim, oare suntem indreptatiti sa le schimbam destinul unora catre un nou inceput sau catre un dureros sfarsit?
E greu sa te gandesti si la altii cand de tine ai foarte putin timp... vrei sa ti-l faci cat mai placut sa simti ca traiesti fiecare clipa, dar s-ar putea ca aceste clipe sa coste mai mult decat te-ai asteptat vreodata... Iti poate distruge toata viata tie sau si mai rau viata ta si a altora... Merita acest sacrifiu?
Niciodata nu ne-am gandit la asta nu-i asa?
Am facut o alegere sanatoasa si sfatul tau a fost corect. Cand s-a terminat petrecerea, oamenii au plecat, conducand fara a fi in conditia de a face acest lucru. Eu am luat masina mea, cu siguranta ca sunt in forma. Nu puteam sa-mi imaginez, mama, ca ma astepta...ceva...neasteptat!
Acum sunt aici, intinsa pe asfalt si aud un politist care zice: "baiatul care a provocat accidentul era beat".
Mama, vocea lui mi se pare atat de indepartata... Sangele meu e intins peste tot, si incerc din toate puterile mele sa nu plang. Aud medicii care spun:
**"Aceasta fata nu va supravietui."**
Sunt sigura ca baiatul care conducea cealalta masina nici macar nu-si putea imagina...in timp ce mergea cu viteza maxima... Pana la urma el a decis sa bea si eu acum trebuie sa mor...
De ce oamenii fac toate acestea, mama? Stiind foarte bine ca pot distruge alte vieti? Durerea o simt ca pe un milion de pumnale care-mi sunt infipte toate odata. Spune-i surorii mele sa nu se sperie, spune-i tatalui sa fie tare. Cineva trebuia sa-i spuna acelui baiat ca nu poate conduce masina
dupa ce a baut. Poate daca ai lui i-ar fi spus toate astea, eu acum n-as fi murit...
Respiratia mea incepe sa fie din ce in ce mai slaba, si incepe sa-mi fie frica.
Acestea sunt ultimele mele momente, si ma simt asa de...disperata... Mi-ar fi placut sa pot sa te imbratisez, mama, in timp ce sunt intinsa aici pe asfalt, murind. Mi-ar placea sa-ti spun ca te iubesc. pentru asta...
Te iubesc, si... adio..."
Aceste cuvinte au fost scrise de o jurnalista prezenta la accident. Fata inainte de a muri, a soptit aceste cuvinte, iar jurnalista le-a scris socata...
Un adevar crud, un articol mai mult decat necrutator, dar foarte multi dintre noi nu se gandesc la ce repercursiuni poate avea inconstienta noastra... Traim intr-o lume in plina expasiune si avem parte de masini si tehnologie puternica, inca de la varsta adolescentei, dar sincer nu cred ca suntem pregatiti sa o stapanim si sa o utilizam corespunzator...
Indubitabil avem in mana nu numai viata si viitorul nostru, dar si a celorlalti care se afla in jurul nostru... dar oare ne gandim vreodata in ansamblu la lucrurile astea? Sincer sa fiu eu nu m-am gandit pana nu am simtit pe pielea mea cat de scurta este viata...
Puneam intr-un articol precedent o intrebare: "Voua de ce va este mai mult frica de inceput sau de sfarsit?"... dar acum daca stam sa ne gandim, oare suntem indreptatiti sa le schimbam destinul unora catre un nou inceput sau catre un dureros sfarsit?
E greu sa te gandesti si la altii cand de tine ai foarte putin timp... vrei sa ti-l faci cat mai placut sa simti ca traiesti fiecare clipa, dar s-ar putea ca aceste clipe sa coste mai mult decat te-ai asteptat vreodata... Iti poate distruge toata viata tie sau si mai rau viata ta si a altora... Merita acest sacrifiu?
Niciodata nu ne-am gandit la asta nu-i asa?
4 comentarii:
Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
blondy_sab spunea...
Foarte dur articolul postat in seara aceasta.Dar cam asa este si viata, nu?Cateodata.
Provin dintr-o familie cu un tata alcoolic si desi nu a produs niciodata o tragedie atat de mare, precum moartea cuiva, a schimbat foarte multe vieti si a adus foarte multa nefericire si suferinta in jurul lui.
Acel tanar sunt convinsa ca nu a vrut sa omoare o fiinta, dar atunci cand a baut a facut-o din teribilism, din dorinta de a fi placut si de a se afirma macar intr-un fel si poate de frica de a fi diferit de ceilalti si de a nu fi judecat si criticat.Si cel mai important nu s-a gandit la consecintele faptelor lui...
Parerea mea etse ca bautura in exces ca si lipsa responsabilitatii propriilor fapte provoaca tragedii,imediate sau mai indepartate,dar care cu siguranta ii impacteaza si pe cei din jur.
Iti multumesc pentru articol si pentru ca m-ai facut din nou sa imi dau seama cat de importante sunt deciziile pe care le iau in viata si faptele mele, care nu ma afecteaza doar pe mine...
7 noiembrie 2007 la 22:19
Anonim spunea...
Povestea este trista, dar adevarul doare de fiecare data, iar inconstienta ucide din ce in ce mai multi oameni nevinovati.
Adevarul este undeva la mijloc.
Acelui tanar nu-i cunoastem povestea de viata, motivul, educatia.
In viata trebuie sa facem alegeri, care de multe ori se dovedesc a fi nepotrivite, dar tine de noi cum le indreptam, daca pot fi indreptate; sau sa ne resemnam daca avem puterea si sa le indreptam. O viata nu are pret, dar daca asa a fost sa fie scris... conteaza consolarea, intr-ajutorarea, ne-etichetarea fara drept de apel.
Se spune ca in ultimele momente ti se deruleaza cele mai importante momente din viata, dar pana nu ajungem acolo nu avem de unde sti...si mai avem intotdeauna o ultima dorinta.
Eu vad doua drame nu una, a fetei si a tanarului care va trai ca un "condamnat" intr-o lume doar de el stiuta. Cred ca daca pentru tanara nu se mai poate face nimic, pentru el mai sunt sperante. Dar cum este totul relativ...
Cred ca fiecare dintre noi stie, este constient de fiecare data cand tine paharul in mana ca nu mai este stapanul propriei fiinte, dar totusi o face. El este mai slab decat senzatia de "bine". Aceeasi senzatie ii da nebunia de a continua, de a se urca la volan, de a-si lovi cel mai bun prieten sau nevasta/sotul; de a abuza o femeie pe care n-a cunoscut-o vreodata,...
Ar fi bine sa ne traim viata, nu sa traim cu iluzia ca ne-o traim inecandu-ne in pripriul suc gastric.
Viata e prea scurta ca sa ne batem joc de ea.
25 ani.
8 noiembrie 2007 la 12:23
Anonim spunea...
Foarte adevarat mesajul trimis prin acest Blog, din pacate. Ma pot pune foarte usor in locul acelei fete. Desi sunt baiat si am permis nu pot sa beau alcool deloc din cauza un probleme de sanatate. Nu m-am urcat niciodata baut la volan si ma gandesc cu groaza la astfel de evenimente care se pot intampla oricand din cauza unor iresponsabili fie ei soferii sau parintii lor.
08 noiembrie 2007 16:52
8 noiembrie 2007 la 19:30
Anonim spunea...
intamplator si din pacate am "experimentat" acum cateva zile -de fapt, in ultimele saptamani, din cauza unor certuri care nu-si aveau rostul- efectul alcoolului atunci cand te mai numesti si sofer..tot intamplator dar, de data asta, din fericire am iesit nesifonati din aceasta incercare..iar acum, dupa ce ti-am citit articolul ma gandesc cu groaza ca puteam fi unul dintre personaje:( .Sincer, as face alcoolul de 10 ori mai scump, l-as interzice de fapt.Sau, ca sa nu fiu rau cu unii, as baga obligatoriu in dotarea oricarui automobil alcool test, sa nu mai porneasca motorul, asa, de incapatanat! te salut, tine-o tot asa!
9 noiembrie 2007 la 12:00