Timpul se scurge atat de repede si nu-l putem tine deloc in loc... ies din monotonia vietii noastre, doar zilele de sarbatoare. Acele zile care au o semnificatie profunda pentru noi si pentru cei de langa noi... Sunt zile care reusesc sa ne aduca impreuna si cu ajutorul carora ne mai putem simti oameni, alaturi de familie si cei dragi...
In aceasta seara spiritul unei mici povestioare,da un spirit deosebit de cald si placut inceputului
de iarna... E greu sa mai poti da acelasi farmec acestei sarbatori atunci cand nu reusesti sa acorzi timpul necesar pregatirilor...
E greu atunci cand totul devine o mica rutina in care trebuie sa intri de mana cu tot ceilalti... ajungi sa te inghesui in ultima zi prin magazine, pentru un cadou... Alergi si iti dai seama de fapt te trezesti singur intr-o mare de posibilitati de a cumpara ceva, dar constati ca n-ai avut timp sa iti pregatesti surpriza, pentru ca nu ai reusit sa ii tragi de limba pe cei dragi despre ce si-ar dori...
Mai mult constati ca pana la urma tu nu mai stii care sunt nevoile lor, care sunt dorintele sau placerile lor si atunci alegerea cadoului potrivit devine o corvoada... Oare o sa-i placa sau nu?
Aceasta frustare atarna de o singura reactie... de un gest, care te poate face fericit ca ai facut alegerea perfecta sau te poate intrista pentru ca nu ai reusit sa te ridici la nivelul asteptarilor celor dragi...
In aceasta seara spiritul unei mici povestioare,da un spirit deosebit de cald si placut inceputului
de iarna... E greu sa mai poti da acelasi farmec acestei sarbatori atunci cand nu reusesti sa acorzi timpul necesar pregatirilor...
E greu atunci cand totul devine o mica rutina in care trebuie sa intri de mana cu tot ceilalti... ajungi sa te inghesui in ultima zi prin magazine, pentru un cadou... Alergi si iti dai seama de fapt te trezesti singur intr-o mare de posibilitati de a cumpara ceva, dar constati ca n-ai avut timp sa iti pregatesti surpriza, pentru ca nu ai reusit sa ii tragi de limba pe cei dragi despre ce si-ar dori...
Mai mult constati ca pana la urma tu nu mai stii care sunt nevoile lor, care sunt dorintele sau placerile lor si atunci alegerea cadoului potrivit devine o corvoada... Oare o sa-i placa sau nu?
Aceasta frustare atarna de o singura reactie... de un gest, care te poate face fericit ca ai facut alegerea perfecta sau te poate intrista pentru ca nu ai reusit sa te ridici la nivelul asteptarilor celor dragi...
E greu atunci cand te trezesti cu 10 minute mai devreme pentru a putea pregati surpriza acestui mit, dupa care pleci catre serviciu, pentru ca, din pacate asta trebuie sa o facem zi de zi, chiar daca vrem sau nu... pentru ca in ultimul timp asta a pus un monopol pe viata noastra...
Totusi cred ca fericirea si zambetul care se citeste pe chipul unui copil mic in momentul in care se trezeste dimineata si vede ce a primit sterge orice semn de oboseala, de tristete sau
stresul pe care l-ai trait inainte...
Zambetul si fericirea pura a unui micut atunci cand il intrebi ce i-a adus Mosul te face extraordinar de fericit si sunt sentimente care nu cred ca pot fi expuse in cuvinte...
Totusi cred ca fericirea si zambetul care se citeste pe chipul unui copil mic in momentul in care se trezeste dimineata si vede ce a primit sterge orice semn de oboseala, de tristete sau
stresul pe care l-ai trait inainte...
Zambetul si fericirea pura a unui micut atunci cand il intrebi ce i-a adus Mosul te face extraordinar de fericit si sunt sentimente care nu cred ca pot fi expuse in cuvinte...
Dar totusi sunt si copii care nu au parte de asa ceva si din pacate nici noi nu prea ne gandim la asta, dar cred ca totul se datoreaza tot noua pentru ca nu vrem sa luam masuri... Traim intr-o societate cruda si nici nu comentam pentru a schimba ceva... Poate aceste sarbatori ne vor face mai buni... macar acum... macar atat... macar acum sa ne gandim si la altceva decat la noi...
2 comentarii:
Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Anonim spunea...
frumos..chiar imi place. iti citesc blogul de mai mult timp insa din pacate nu am postat nimic.de ce? nu stiu...acum a fost momentul :) bafta pe mai departe !
16 februarie 2008 la 15:19
Anonim spunea...
Stii...am citit nu demult ,intr-unul din miile de mailuri pe care mi le trimite sora mea ,faptul ca suntem prea ocupati de propria persoana, de acel EU, ca sa ne mai putem concentra si la altceva.Chiar si atunci cand facem ceva pentru persoana iubita, sau pentru mama, tatal, sora, prietenul cel mai bun...ne gandim uite EU am facut asta, sau ce compromis am facut EU.In acel mail mai spune ca daca am face pur si simplu ceva fara a ne mai gandi la noi am fi mult mai impliniti si mai fericiti.Daca ne-am concentra mai mult la reactia celui de langa noi si nu la partea care ne duce implicit la acel EU.
Cu cativa ani in urma am avut ocazia sa cant intr-un cor bisericesc si inainte de Craciun am mers la o casa de batrani si le-am impartit haine si incaltaminte.Am plecat plangand de acolo cand am vazut oameni care au muncit o viata, oameni parasiti, uitati, neajutorati cu ochii in lacrimi de fericire pentru niste simple lucruri, dar care lor le erau vitale pentru ca umblau desculti majoritatea si era frig inauntru.
EU ma lupt sa nu mai fiu egoista.Cateodata reusesc, alteori nu, dar cel putin incerc.Si poate ca pe moment e greu dar am vazut si recunoasterea din privirile celorlalti si faptele lor odata ce eu am facut un pas in privinta asta si a fost de o mie de ori mai bine decat daca as fi luat o hotarare egoista, de genul dar MIE ce imi iese, sau cu MINE cum ramane...etc.
E frumos sa te gandesti si sa faci ceva pentru cei din jurul tau atunci cand poti si cand vrei nu numai cu ocazia sarbatorilor.
Sabina
16 aprilie 2008 la 14:01